- obiectivá
- vb. (sil. -biec-; mf. ob-), ind. prez. 1 sg. obiectivéz, 3 sg. şi pl. obiectiveázã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
obiectivá
Look at other dictionaries:
obiectiva — OBIECTIVÁ, obiectivez, vb. I. tranz. (Rar) A considera un lucru ca obiectiv (I 1); a transforma în valori cu existenţă obiectivă. ♦ refl. A deveni obiectiv (I 1). – Din fr. objectiver. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 obiectivá… … Dicționar Român
obiectivare — OBIECTIVÁRE, obiectivări, s.f. Faptul de a (se) obiectiva. – v. obiectiva. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 obiectiváre s. f. (sil. biec ; mf. ob ), g. d. art. obiectivării; pl. obiectivări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
empiriocriticism — EMPIRIOCRITICÍSM s.n. Curent filozofic pozitivist de la sfârşitul sec. XIX, care nega existenţa obiectivă a lumii materiale şi considera lucrurile ca fenomene ale conştiinţei, ca simple complexe de senzaţii; machism. [pr.: ri o ] – Din rus.… … Dicționar Român
idealism — IDEALÍSM s.n. 1. Orientare în filozofie, opusă materialismului, care consideră spiritul, conştiinţa, gândirea ca factor primordial, iar materia, natura, existenţa ca factor secund, derivat. ♢ Idealism obiectiv = idealism care concepe factorul… … Dicționar Român
instrumentalism — INSTRUMENTALÍSM s.n. Concepţie filosofică potrivit căreia noţiunile, categoriile şi teoriile ştiinţifice nu reflectă realitatea obiectivă, fiind numai nişte instrumente pentru săvârşirea unor acţiuni utile individului. – Din fr. instrumentalisme … Dicționar Român
materie — MATÉRIE, materii, s.f. 1. (În filozofia materialistă) Substanţă concepută ca bază a tot ceea ce există; realitatea obiectivă care există în afară şi independent de conştiinţa omenească şi care este reflectată de aceasta; diversitatea fenomenelor… … Dicționar Român
obiectiv — OBIECTÍV, Ă, obiectivi, e, adj., s.n. I. adj. 1. (fil.) Care există în afara conştiinţei omeneşti şi independent de ea. ♢ Idealism obiectiv = aspect al idealismului care susţine existenţa unei idei absolute, mistice, independente de conştiinţa… … Dicționar Român
realitate — REALITÁTE, realităţi, s.f. Existenţă efectivă, obiectivă; fapt concret, lucru real, stare de fapt; p. ext. adevăr. ♢ Loc adv. În realitate = de fapt, efectiv, în adevăr. ♦ (fil.; la sg.) Materia care există în afara conştiinţei omeneşti şi… … Dicționar Român
adevăr — ADEVẮR, adevăruri, s.n. 1. Concordanţă între cunoştinţele noastre şi realitatea obiectivă; oglindire fidelă a realităţii în gândire; ceea ce corespunde realităţii, ceea ce există sau s a întâmplat în realitate. ♢ Adevăr obiectiv = conţinutul… … Dicționar Român
eroare — EROÁRE, erori, s.f. 1. Cunoştinţă, idee, părere, opinie greşită; ceea ce e greşit; greşeală. ♢ expr. A induce (pe cineva) în eroare = a înşela, a amăgi. 2. Falsă reprezentare asupra unei situaţii de fapt ori asupra existenţei unui act normativ. ♢ … Dicționar Român
